George C. Dumitru, Sub mâinile mele, Karth, 2014.
Fără să sugereze mare lucru, titlul mai degrabă ascunde decât propulsează o acţiune romanescă contemporană, suplă şi bine controlată. Într-o naraţiune despre corporaţie, Wizzair, belgieni, englezi şi conversaţii telefonice despre fiţele unora care la primele greutăţi întâlnite o zbughesc peste graniţă, este de găsit o voce narativă inteligentă şi directă. Accentul nu este pus pe galopul acţiunii, ci pe felul în care reacţioneazză şi se comportă personajele. Limbajul este firesc şi conectat la prezent, tonalitatea generală fiind îmbibată de o lehamite chill. Un roman scris exact, pentru publicul viu şi mai puţin pentru snobi ori cocalari. Nu e de aflat aici nici teribilism, nici grobianism şmecher, dar nici preţiozităţi, deşi sunt pomenite şi treburi culturale. Carte autentică, fără balast, fără filosoficale şi fără mize grozave, în vederea premiilor.
Felix Nicolau
Fără să sugereze mare lucru, titlul mai degrabă ascunde decât propulsează o acţiune romanescă contemporană, suplă şi bine controlată. Într-o naraţiune despre corporaţie, Wizzair, belgieni, englezi şi conversaţii telefonice despre fiţele unora care la primele greutăţi întâlnite o zbughesc peste graniţă, este de găsit o voce narativă inteligentă şi directă. Accentul nu este pus pe galopul acţiunii, ci pe felul în care reacţioneazză şi se comportă personajele. Limbajul este firesc şi conectat la prezent, tonalitatea generală fiind îmbibată de o lehamite chill. Un roman scris exact, pentru publicul viu şi mai puţin pentru snobi ori cocalari. Nu e de aflat aici nici teribilism, nici grobianism şmecher, dar nici preţiozităţi, deşi sunt pomenite şi treburi culturale. Carte autentică, fără balast, fără filosoficale şi fără mize grozave, în vederea premiilor.
Felix Nicolau
Comentarii
Trimiteți un comentariu